Sunt condamnata la singuratate,
Cu oameni buni in jurul meu,
Numai un geaman simte, poate,
Cand tac, ce vreau si ce simt eu.

Nu, nu ma plang, sunt fericita!
Mi-e-n suflet soare si mi-e bine,
Doar neputinta mi-e cumplita
Ca nu poti tu simti ca mine.

Sa-ti spun... dar ce cuvinte
M-ar ajuta sa pot descrie,
Bucuria mea fierbinte...?
N-ar ajunge nici o mie!

Bucuria de-a gasi un raspuns,
De a-'mblanzi un mic mister,
De-a umple ce nu-i de-ajuns
Ce e salbatic si auster.

Sa-ti spun? In ce grai ti-as spune?
Tare-as vrea, dar nu se poate!
Cuvinte mici? si glasu' - mi se opune
Rapus, strivit, de-a lor banalitate.

Sufletele-s aripi menite sa zboare
Inchise sunt intr-un castel de tina,
Suntem datori cu o eliberare
Abia atunci cuvintele-or sa vina...