Știi.
Mai bine taci
să înțeleg restul cuvintelor tale.
În pauze mai privește-mă pe furiș
ca să îmi amintesc să respir,
și că nu am uitat de mine.

Taci.
până când îmi voi simți cuvintele
vibrând prin toți porii
ca o iubire cunoscută niciodată,
știută nici de îngeri.

Și ține-mă strâns
să nu mă clatin înlăuntrul meu
ca nu cumva
să alunec pe cuvintele noi,
nepurtate.

Vreau să înțeleg
adâncul virgin
de unde îți desprinzi silabele,
punctul și virgula
din poemul ce îl scrii virtual.

Taci
să prind ora exactă
a tăcerii.