se înclină apa,
o barcă lunecă în jos pe diagonală până se izbește de margine,
de partea cealaltă, în spațiul predestinat unor dorințe,
trupuri de paiațe nude își întorc spatele

sacadat

ajungând în dreptul umbrei
ele obosesc
acolo se spune că lumina se încalță,
acolo cineva iubește cu o secundă mai puțin