Vrei plopii sa-i fac a vorbi?
Sa cante as putea sa-i fac.
De dragul tau chiar as sorbi
Toata tristetea dintr-un lac.

Vrei? Atat imi e de-ajuns!
Sa vrei si tu cum vreau eu,
Caci de dorinta sunt patruns
Si-atunci numic nu mai e greu!

Poate-o sa zici ca mi-e usor
Sa-ti dau stralucirea lunii
Dar spune-mi, de atata dor
N-ar plange pana si nebunii?

Poate-o sa crezi ca sunt nebun
Sa-ti daruiesc ce nu-i al meu
Insa si inima-mi din piept
E-a mea sau e-a lui Dumnezeu?

Caci ce e al meu pe asta lume,
Decat ce simt si port in gand?
Mi-e gandul plin de-un singur nume
De chipul tau, de glasu-ti bland.