Născut din impură vibrație,
Un nor de asfințit,
A curs stropi de sânge,
Peste rănile Lui încă vii.

Se-aude, din muntele eterului,
Ecoul unui trăznet !
Apare de sub mantia nopții,
Sălbatic, însuși fulgerul !

Trâmbițele au anunțat
Moarte pe pământ,
Și viață într-al Său mormânt.
Ridicat chiar din iarba Edenului.

Lăsându-Þi trupul zdrobit,
Până la gloria alternă,
Ca un soare răpit de pe cer,
În zborul acvatic de înger.