Ma chemi tu oare sub flori de tei
in toamna cu vesteda carare?
Esti freamatul frunzelor de pe alei
care canta pe un tarm de mare?

Stii ca lacrima ne este horoscop
mangaiat de adierea surasului.
Mai am un dor dar nu il ingrop,
raman un rege la poarta visului.

In trandafiriu vesmant te-ai apropiat,
bratele ti le intindeam drum spre mine,
sarutul ce te-nvasmanta eu l-am aflat,
in tristetea ascunsa in tainice suspine.

Pun azi petale pe versul de iubire,
in amintirea ce nu cunoaste ceata,
doar ninsoarea lunii imi e trezire,
cand aduc zambet, ma cred paiata.

Darul meu iti va ramane bucurie
in lumea ce fuge pe o alee trista
si am sa-ti cant o romanta marturie.
Eu nu sunt un artist, nici tu artista.