agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2004-10-18 | |
Aceste jeturi de frig și singurătate
1 ca un străin parcurg cai, autobuze, curse de șoareci, corpuri și femei și n-am nici cea mai vagă idee unde e începutul sticlei de bere, unde îi este sfârșitul într-o gaură decapsată cu gura urmele viselor încă pe creieri pete roșii impulsive înghețate autobuze „nu mă-ntreba nimic, nu știu nimic” ca un străin parcurg corpuri, vagi tablouri și femei aure de ceară ale memoriei, se topesc la prima răsuflare încălzită cu toate răsuflările de care ar fi capabili 10 mii de oameni să zicem, să facem, să-mi imaginez păsări vânând cu zgomot, cu pene, la masa de hârtii stau și dau cu pumnul în zidul din fața ochilor nu mai trăi, nu-ți mai scrie povestea lipsește corpul inert al amintirii la ultima invitație la masă tot eu mănânc versuri, înghițitorul de scule de scris călătorind îmbălsămat în bere printre degetele pădurii nu mă gândesc la mare lucru, unii nervi acum sunt acum plouă, mâine meduze, mâini lipicioase plutind peste oameni, 10 mii să zicem, fac zgomot de pene de la un motor, cel care-și arde femei cu femei fiecare pe rând din picioare de fapt e un fel de tristețe ilizibilă care se apropie de mine, simt nevoia să știi povestea ultimului vis o voi face și știu că e inutil Nota autorului: acest poem va continua in zilele urmatoare
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate