De cu seara, un ciuline,
Artagos, laudaros,
S-a desprins de pe tulpine
Si-a fugit pe drum, in jos.

Face tumbe, se opreste,
Mai priveste-un timp, si-apoi,
Sare de pe drum in goana...
Drept cu nasu-n musuroi !

Trei furnici, mai mari si rosii,
Vin sa il aplaude,
El se scutura si zice:
"Multumesc de laude !..."

"...insa, in ceea ce priveste,
musuroiul de aici,
am ca martor un arici;
n-am vrut sa fac pagube !"