Se-ndoaie plopul în coltul gradinii
Cad frunze aprinse furate de vânt
Oftarea sihastra a zilelor scurte
O simt lânga mine-adormita în gând.

Cutremurat de-o veche amintire
A bucuriei de odinioara
La geamul de sub streasina uscata
Ascult taisul vântului afara.

Si urmaresc din casa trecatorii
Pâna dispar în cercuri mici în zare
Visez adânc la gândul înserarii
La toamna revenita pe carare.