Serpuiesc alei in parcul frunzelor aramii
si pietre saruta
drumul apelor suspendate
la radacina copacului bonsai dorm norii
deasupra
lacrimi se curma-n clipe aromate
si picuri se prind de forma unui trup in care
toate vietatile lumii par strambe
e asa de frumos aici
in lumea voastra dreapta
c-un zambet amar spunea
de fiecare data
privind atent la trunchiul sau distorsionat
incat ceruitele-i crengi s-au ofensat
si au cazut neconsolate
dintr-un decor inghesuit
in soarta...