uneori, in lipsa ta
doare chiar si tacerea, m-apasa norii
si numai cocorii imi mai arata
ca tot ce traiesc e un decor viu,
din care tu lipsesti.
caii pasc iarba albastra a parului tau
stins pe o pagina
nescrisa cu cerneala pixului
pe care il mestec in gura
cu dintii de lapte ai Biancai
ce nu se va mai naste niciodata,
in lipsa ta.

stii ce ma doare cel mai rau?
ca pozele pe care le am cu tine
nu vorbesc niciodata cu mine
si cantecele, toate, parca rostesc numai
numele tau,
numele tau pe care nu am sa-l uit niciodata,
pentru ca e parte a numelui meu,
niciodata casatorit,
niciodata divortat.

atat de trist!
in lipsa ta, eu nu pot scrie decat
de tine, ca imi lipsesti, si totul
imi aminteste numai de tine.
chiar si azi, la depunerea juramantului,
in toate difuzoarele se auzea numele tau
si toate acele glasuri
strigand yes si
god bless america,
eu auzeam numai numele tau.

cat timp sa imi mai lipsesti?
pana cand sa mai traiesc in lipsa ta?
pana cand?
raspunde-mi!
raspunde-mi macar cu vocea de la radio,
cu lacrimile portretelor atarnate pe peretii
celulei mele, numita viata.
raspunde-mi!

... chiar si in lipsa.