Atingi o coardă. Ea vibrează
și delicatul sunet se propagă amplu
dar și duios în lemnul de cireș.
Chiar de s-a stins, nuanța lui durează
o veșnicie parcă. Sunete, când ieși
din fermecatul instrument,
tu nu ești singur, dar ești unic
și pururea vei fi purtat în gândul
acelora ce știu s-asculte atent.
De mâna omului creată,
și-aflată-n mâini la fel de pricepute,
cu gingășia tonului ne-mbată
și răscolește amintiri ce le credeam pierdute.

…O umbră, doar o umbră însă-i omul
iar instrumentul nu-i perfect. De-aceea,
Dumnezeu cântă muzica-i celestă,
în propria Lui creație: FEMEIA.
………………………
Atingi o coardă. Ea vibrează
și sentimentul se propagă amplu
dar și duios în suflet feminin.
El pare că s-a stins, însă durează
O veșnicie, fiindcă e divin.