Te slăvesc fir de iarbă plăpând
Lumină răstignită-n bob de grâu
Pământ de flori dormind strămoși
În piatră albă colțuros apa la râu

Încremenind tăceri de generații
În daltă marmura de la Rușchița
Cu fete abur în costume populare
Ce-și poartă cu mândrie cobilița

Pe umeri fragezi proaspete neveste
Învăluind cristal difuz toamna afară
Palidități de funigei argint arțarii
În ochi candizi fragili de căprioară

Cu prunci frumoși si pâine caldă
Mireasmă dulce rotunjind la vatră
Cu doine-n fagur galbenă-gutuie
Și cu țigani care se-ntorc la șatră

Cu stele de baladă căzătoare-n nuntă
Fântâni ce arcuiesc zâmbet cărunt
Ducând povara ancestralei despărțiri
Si-a celor care-au fost și nu mai sunt

Te slăvesc fir de iarbă plăpând
Lumină răstignită-n bob de grâu
Simbol a generații de români
Și apă vie în piatra de la râu