Înstelarea-n lac răsfrântă, printre foi de nenufar,
A făcut din lac poiană, din luceferi licurici,
O poiană colbăită de ninsori de chihlimbar,
Printre care stropi de aur joacă lucitori și mici.

Pe când noaptea străvezie în tăcere se-nvestmântă,
Broaștele opresc o clipă tânguirea lor deșartă;
Iar pe apele vrăjite trece luna ca o sfântă,
Ofilind întreg frunzișul cu surâsul ei de moartă.