AÈ™ vrea ca noaptea
să redevină stâncă
- o stâncă pe care
umerii tăcerii mele
să se sprijine in lipsa ta...

aÈ™ vrea ca silabele
să se tranforme
în sărut
- acel sărut răms ascuns
în iubirea noastră...

care - a trecut
deși nu a trecut,
- ea nu mai există
e doar forma ei pură
în forma gândului meu
căutându-și tiparul
pentru a redeveni
întregul meu sens...