pe scara de incendiu
femeia repeta figurile din matrix
spațiul virtual se mutase în prezent
în zonă totul depinde de noi
straiul picăturii e călăuza

nimic din ce s-a asprit nu poate trece
se împlinește pasajul promis
mareea amară a fost aleasă
iarbă de leac

oracolul mi-a zis că mă voi îndrăgosti
nu poți decât să trăiești, ridică-te
dacă n-ar fi fost suferință
n-ar fi fost nici fericire
așa cred, spuse ea

cu ochii arcașei deschiși
fetița disloca imaginile din vis
deșertul realității
își boteza pereții
în liniște