agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2004-10-28 | |
Prolog: Vecina mea de la patru povestește unei asistențe uimite și, în egală măsură impresionate până la lacrimi, drumul până la Ju-de-ca-tă (așa zice ea, cu majusculă, silabisit și cu un pleoscăit de satisfacție la sfârșit). Poem-provocaresă te văd cum răspunzi
habar n-am dacă mi-ai pregătit verdețuri și sincer să-ți spun nu-mi pasă, n-am să văd, mă voi grăbi la-ntâlnire - viața asta e un fel de anticameră în care îți place să mă lași să aștept lângă secretara ta păroasa și cu strungăreață care mi-a făcut un piș de cafea de mai mare râsul – dar nu e nimic, am timp să aștept și nici măcar secretara nu e atât de urâtă, iară cafeaua e chiar aromată. Voi intra la Ju-de-ca-tă să-ți savurez sarcasmul subțire al primei vederi, să te iau de guler și să-ți șoptesc șerpește: nu pentru mine am venit să te scuip, sunt doar mesagerul urii unui poet pe care nu l-am văzut niciodată, cu care nu am dat mâna niciodată, pe care nu l-am citit niciodată, cu care nu am plâns niciodată, dar care am fost o clipă cât să-i simt neputința și moartea. Epilog: Bătrâna creață și tâmpă de la ultimul etaj povestește acum cum se culcă fiică-sa cu toți taximetriștii urbei din prea multă Plic-ti-sea-lă.Final: călăul sunt eu, ucisul purta numele dumnezeu, poete care nu mă cunoști, iartă-l.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate