1. Rage aprig pustietatea din mine.
Siropul de lună s-a topit după nor.
Mă întreb ce-ar fi un pic să mai mor
Și să împart sicriul cu tine.

2. În mine e gol și ecoul mă doare.
S-au așternut praf își sânge pe gând.
Mă zgârâie-n piept ticăitul plăpând
Și candela-n colț nu mai moare.

3. Miroase a carne atrofiată-n minciună.
Gândaci împresoară trupul meu fumegând
Și mușcă din mine pielea mea împungând,
Injectându-mi otrava din lună.

4. Noaptea sfărâmă oasele mele încet.
Sunt prea multe lumânări în odaie
Și eu gem, mă descompun, plâng în ploaie
Și nimic nu mai este concret.

5. Din tavan cad mii de viermi arcuiți.
Eu înot în scuipat și în vomă.
Corpu-i sfârșit, mintea mea e în comă
Și-mi pare rău că n-ai vrut să mă minți.

6. Îmi lipsesc ochii tăi eretici și triști
Și crucea ta făurită din buze.
Prin fața mea trec imagini confuze
Și urlă absurd cete de anticriști.

7. Te aștept în criptă să putrezim împreună.
Ne vom stinge amândoi uitând de păcat,
Mormântul de stele ne va fi sărutat
Și noi vom suge veninul din lună.