agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ LaraicaElbaSavașiDrina
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2004-10-29 | |
I.
privesc prin geamul restaurantelor de lux la sânii imperturbabili ai frapierelor goale întotdeauna goale parcă anume goale prea-plinul lor frapat flutură elipsoid între brațe și buze care nu sunt ale mele la colțul fericirii mă pândește un chelner rânjind îmi îndeasă în palmă o notă albă întotdeauna albă parcă anume albă spunându-mi cu voce de robot telefonic senzațiile induse vizual au același preț băncile de piatră pe care se odihnesc puțin studente pe care nu le pot întreține părinții întotdeauna părinții parcă anume părinții scot brațe de sfârșeală peste remușcări pe epidermă rozul pur al bolilor lumești II. rotula seamănă cu o monedă de cinci mii are lumea în colțuri și nici o utilitate apa de la genunchi nu produce electricitate și nici nu ține de sete stoluri de bancnote despuiate așteaptă la vamă să își publice cartea verde pagini de toamnă zboară aiurea prin aer cotorul l-am rupt și l-am mâncat pe ascuns poate că am crezut că sunt frigul poate că îmi place clipa căderii brumei peste litere degetele strânse dureros pe mânerul ghiozdanului lacrimile de furie și de neputință reținute cu mândrie în colțul ochilor III. măicuțele unui ordin exotic defilează prin spitale în chiloți botezatu gura de aur a cuptorului de la morgă face sex oral cu eternitatea sfârcurile de inox cad pe gresie faianța alb-galben-jegos crapă până-n tavan din pod cad saltele mirosind a mort și cadavrele donate pentru experiențe sora tuturor trece prin saloane are un prezervativ cu apă oxigenată pentru o monedă de cinci mii respiri o dată pentru o bancnotă de câte ori poți IV. e-un aer veșted de regurgitări cu arome expectorez ore și rotule de manechin am închis curcubeul într-o sticlă de lampă și pecete de alge am pus mării pe fund ea tresare flatată amintindu-și de toamna când stătea într-un parc pe o bancă de piatră am cuprins-o de sâni și i-am spus monoton azi te am frivolo sau murim amândoi secunde... ore... vieți...; secunde
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate