mă întrebi
de ce sînt așa cum sînt
acolo
în locul unde
imponderabile colecții de tablouri
îți refuză atingerea dar
este despre grădină desigur
bunica mai plivește și azi buruienile edenului
o vezi meticulos kantian
dimineața măsoară
dispensațiile bulbilor de lalele
pe partea stîngă
mă altoisem zarzăr
acru amărui
deși la inimă creșteam într-o scorbură de cais
fulgerat între umeri
zborurile au întotdeauna arome de vișin
în mijlocul frunzei axis mundi
intrarea prin spatele cimitirului
bunicul mirosea a liliac
și a melci
crucea era doar o prelungire nesemnificativă
a unui gard de fier forjat
pe vremea aceea
veșnicia era vara