agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ LaraicaElbaSavașiDrina
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2004-11-02 | |
pe lulea asez taciune
valvatai cuprind odaia. clipa modeland pe strune s-a pornit prin stih vapaia. au tacut maestrii antici eu Cortez, ei Montezuma. lantuiti pe raft, apatici, pe lulea se-asterne bruma. si vazandu-i beti de sine din alcov ma smulg cu geamat la cules de flori prin mine la sadit fiori de freamat. ceas agonic de dorinta multe ard far-a le spune caci zadarnic prin fiinta pe lulea asez taciune. insa steaua ce-am apus-o cu un frau, salbaticiunea, sa i-am pus, cand am adus-o de-am cutreierat genunea. si de-n rost ce nu exista print eram, in vremea aia, fi-vor cai, de-n vreme trista valvatai cuprind odaia. stiu ca apa nu le stinge cum a unui geniu unda insa duh pribeag le-nvinge cu prostia lui profunda ce e dulce totdeauna. cand o fi cules de prune strange tot; geniul doar una, clipa modeland pe strune. insa vezi, ca-ntotdeauna dintre-atatea ce-s stricate va gasi vreo trei, nu una; drept e deci sa strangi pe toate. * faldul mistic de femeie geme dorul lui tigaia. nedibaci, prajind idee, s-a pornit prin stih vapaia. pletele imi ard in palma, plasma-i buza pe parchet, imi arunca ochiul, calma, o privire din closet. prin sisifa zarva trece neamul raftic de pitici. pruna e amara, rece; au tacut maestrii antici pe o virgula uitata. ego lor, hranit de insumi, nalta zid, crenel pe data intre cele doua lumi. * vai,Sisif, sa nu ne-arunci! striga ei striviti de suma de rodiri ce strang atunci. eu Cortez...ei...Montezuma. * iata! dor imi strange pieptul. dor de lunci, de pasari-muze... cred ca am de-acum si dreptul sa gust moartea unor buze. insa ei?! fartati de slova, imi erau de-acum simpatici in gateala lor alcova, lantuiti pe raft, apatici. nu! ma-ntorc! in van iubire! mai drept asa, mai cuvi`ncios. prea mi-s sange prin menire si prea din neamul lor sunt os. dor imi sunt prin existenta; rage in odaie puma cant sublim de penitenta: pe lulea se-asterne bruma, pe lulea se-asterne bruma; lantuiti pe raft, apatici, eu Cortez, ei Montezuma, au tacut maestri antici. s-a pornit prin stih vapaia, clipa modeland pe strune; valvatai cuprind odaia, pe lulea asez taciune.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate