agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ LaraicaElbaSavașiDrina
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2004-11-03 | |
Eu, iar,
caracterizandu-ma pe mine caracterizez omul. ( omul din mine probabil ). Sunt altfel, si totusi nimic. Nimic pentru nimeni. Incep sa devin nimic si pentru mine insumi. Omul inseamna ceva pentru el in masura in care poate insemn ceva pentru altcineva. Daca nimeni nu are nevoie de om omul devine nimic. Eu, iar. Din suferinta se nasc cuvintele datatoare de sensuri, din suferinta se nasc sentimentele cele inaltatoare, cele care iti dau aripi. ( Sa atingi ce ? ) La ce bune aripile cand nu le poti folosi ? La ce bune sentimentele daca nu au ecouri ? La ce buna viata daca nu iubesti ? Primind mereu suturi am inaintat pe un teritoriu neexplorat de nimeni, fara poteci, fara puncte de reper si fara nimeni cu mine. Eu, iar. Ori de cate ori incep un nou drum si am un nou insotitor, in scurt timp acesta fuge. ( Din teama sau din nepasare ? ) Viata mea, pe care nu am cerut sa o traiesc, nici nu mai este a mea. Traiesc undeva, singur, inafara vietii, si, cu toate ingerintele destinului si ispitele existentei, inca nu am putut atinge fericirea. Mereu trist, mereu ganditor. Eu, iar. Viata de caine.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate