iubire mov în trenul de noapte

cei patru pereți amețiți
colorați simplu în mov mi-amintesc că sunt prins
în lumina deschisă a ecranului galben-condor îmi lepăd pielea de vară
între pereți clătin(ân)du-se
așez cuvântul stors într-un ambalaj bronzat (îi stă bine așa)
și-l expediez pe șinele în lucru-comision întârziat de sărutări
în sens invers mă doare pielea întinsă pe gard
piele netencuită așteptând îmbrățișări
ca din praștie (praștia cu bomboane de ciocolată și stele)
ce va coerent ceva inevitabil (sirenele mov) dansează în hexagoanele goale
ale memoriei…

undeva în preajma șinelor încinse se consuma (fumători de ocazie aș spune)
iubire mov în trenul de noapte
pentru nimic în lume nu m-aș fi înțeles cu vagoanele roșii spălate de ploaie
până unde mă duceți în lume până niciodată fato nu te-aș mai întoarce

ascult doar cum din vârful degetelor ideea se lipește de ecran
căldura pe care ți-am căutat-o
în palme e un fel de fruct din care gustă numai cei ce rezistă să ți se înfigă
în palme----vă atragem atenția că textul a fost invadat de viruși
în curând asaltul de dragoste se va produce și nu-l va putea opri
nici ploaia nici amintirea ultimilor pași lipicioși pe strada ecran
de o vreme locuiesc în tine călătoria în vagonul roșu
îmi e de fapt exterioară străină la fel ca și coaja de salcie ancorată în simbolic
ar fi multe de spus despre asta însă pun frână virusului-
niciodată să nu ajungi la capătul dorințelor
acolo e un punct dureros de mort
care-ți amărăște sărutul cu solzi de pește

am coborât din tren amândoi
sub pași caldarâmul respira ca o virgină în prima și ultima ei noapte

dar știu că mâine voi reciti acele versuri suspendate pe care animalul rănit
ți le-a tatuat pe coapse cu propriul lui sânge (cândva vișiniu)
cu propria lui fantezie un prizonier va fi gata de execuție
trandafirii de plastic scutură petale peste amintire. tăcerea cu gheare
pregătește ceva-unele tăceri seamănă a bufnițe…

se poate totuși visa între 4 pereți cu iederă dreaming is free
din meniul de vise am să-l aleg astăzi pe cel asezonat cu mireasmă de lac-
are o valoare energetică satisfăcătoare, în plus, te conține și pe tine

mă opresc pe marginea cărămizilor din zid să adulmec
această s(t)are amară nu e decât
o foame tăcută o foame ne-spusă de tine
aseară nu m-aș fi putut opri să nu-mi amintesc versul
care tocmai se cuibărise în vis era ca și când din perete cineva lovise
nu ca să scape ci ca să-și lase povestea în niște cărămizi desprinse

Nota: text scris impreuna cu Roxana Eichel