Sete-nstelata din inimi faclii,
ritmuri cu iz de sambure rod
la nordul patimilor astrale,
acolo unde ne-am intersectat
emotia ce plange pescarusi argintii,
acolo unde ne sangereaza crucile
din fluturi de noapte, ingeri locali .
Pe buze ne-ai presarat
zambetul uscat de sarea rugilor
pentru fericire, catalepsie divina,
atunci noi ne-am plecat mai departe
in golul din piept in care tu, iubire
ne-ai sadit universul ca o taina repede
din care si azi ne sorbim mugurii,
apoi, mult mai nestiut ne-ai mangaiat
cu palmele tale din flori aprinse
ritmul cochet, devenit deodata copil
si plangand din etern
cu lacrimile iubirii potir .

Acum, adiem si murim in nasterea
clipei din aripi, si versuri, si soare ...