pretutindeni și nicăieri
culori de frunze cabrate pe spinările dealurilor
străpung matinal platoșa zilei de sâmbătă
sunete arămii în explozii de cadrane solare
copaci cu torsuri neâmblânzite de cai salbatici
memoria aleargă asurzitor imaginea ta răni
dorul cu sâmburi roșii de rodie pe crupa nărăvașă
a toamnei din mine te caut și nu te găsesc rotund
sufletul stârnește la trap amintirile verii trecute
să nu rămână nici un colț necălătorit cu parfumul
trupului tău de praf și lumină violete de Parma
înflorind mânăstiri catifele zvelte de amazoană
cu lanțuri de flori la picior cartilagii pe glezne subțiri
anotimpuri pretutindeni și nicăieri timpul mă ține
prizonieră într-un week-end din nou fără tine