privește-mă și acoperă-mi umerii
cu un deget pe buze
sau floarea de rugină a unui crepuscul
între două riduri verticale
sunt eu masca albă prelungită în ochi de nebună
prin mersul necontrolat al lucrurilor
lovită sub pleoapa greoaie
închisă în sine
întind brațul ploaia continuă în alte fotografii
îndoielile și nopțile de culoarea lavandei
barcă lăsând în urma ei o scurtă dâră
un fel de corupere a memoriei
cu bustul rotund
și omul cu principii aprindea totul
oprea doar un trup cu majuscule
și semnătura altei mâini
mă poți auzi luminată oblic decât pentru un timp
în ziua pe care nici un bărbat n-a atins-o
hrănește-mi omul ascuns într-un sân
cu ecouri succesive
și traiectorii simțite ascultate atinse
ape liniștite într-un arcuș...