agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ stejarul
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2004-11-09 | | Marinarul obosit de stat intre aceleasi mari grase si mahnite, cumplit de linistite, s-a apucat de-alergat pe-o bucata de gand cu iarba verde si flori de tei,cu multe,multe flori de tei. Fumand o tigara. E atat de puternic parfumul ca-l simte pe piele, in carne,pe oase,in suflet sau ce-o fi. A iubit. Nu mai stie precis,precis e doar ca iubea. Se-ntalnea cu ea in fiecare vis de noapte si trezire de dimineata. Era mireasa lui secreta,aproape sfanta, era un nume ce nu se poate rosti, era cuvantul perfect al suferintei lui de sfera ciuntita. Frumoasa,da,frumoasa mai era... Ireal de frumoasa,de-un frumos empatic ce-ti incalzea maruntaiele oricat de bruta si sceptic si realist ai fi fost. Marinarul?! Marinarul,e drept,avea pe atunci obiceiul de-a albastri si soarele si diminetile si tot, si inca nu stim daca de vina era si marea. (Marinarul iubeste raurile caci raul are-un timp rotund, pe cand marea-i plata toata si albastra, nesimtita.) Mucuri de tigara-cete, dau seama neimplinirii lui in Totul. Nu e nefericit dar omul fara sfera nu e basm, nu e legenda si roman, e doar adaugare si atat. S-a terminat si tigarea si Rostul. Marinarul sta contemplativ. Nu mai e nimic caci nimic nu a fost. Doar litere si tigari, doar grave tulburari insomniace. Marinarul respira si a uitat de ce.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate