e poem atunci când tăcerea ta urlă,
când gândul tău se dezbracă de această zi
și rămâne gol in bătaia unui sunet de corn,
când s-a sfârșit vânătoarea, e noapte și ciutele dorm,
când ne întoarcem din câmp obosiți cu umerii arși de iubire,
când lacrimile se întorc resemnate în oceane cu ridurile catarge prinse de stele…
e poem atunci când te văd doar dacă nu te privesc
și-mi închipui toate acestea dincolo de cuvânt
în acuarele și bemol silabisind clorofila

(aici ți se face dimineață pe umeri și îți zâmbește copila...)