am să o numesc piatră
probabil nu deranjează pe nimeni
nici măcar pe mine deși eu îi știu numele cu care s-a născut
este amnezică așa cum îi șade bine unei pietre
fără trecut și fără aspirații
încăpățînată nu îți va povesti rănile nisipului
uneori primăvara își amintește un fel de izvor
mai degrabă filozofic și cu siguranță profund asimetric
de fapt acesta a fost începutul sfîrșitului dezechilibrul
perspectiva unui război pentru fiecare umbră întreagă
un război în care învinșii devin simple cocarde în cimitirul veteranilor

era mult prea grea în obsesia cu care înclina rostul planetei

spre o gestație nepermis de toxică undeva la mijlocul distanței
între oază și binecunoscutele nisipuri mișcătoare
adevărate valuri în simfonia oceanului în care îmi scufundam
rînd pe rînd fecioarele de lut ale orgoliului
am numărat pînă la doisprezece
apoi mi-am decupat cicatricile și le-am trimis unui colecționar
destinatarul nu a putut fi însă niciodată găsit