ca din mormant prin nouazeci
am renascut iesind din beci
imbratisat cu tot amarul
in mana-mi sughita paharul

inmiresmat de bautura
scapam cuvintele din gura
ca trimeteam pe fiecare
in locuri mai originare

si inotand pe strada trist
ca n-am iesit polilingvist
o palma moale fara glas
m-a mangaiat usor pe nas

de-am ametit de fermecare
ca n-am mai stat mult pe picioare
si m-am culcat frumos ca sfintii
sa-mi caut printre ierburi dintii

cand m-am trezit cu-adevarat
un inger viu si transpirat
ma legana pe-un val de mare
prin centrul de reanimare