Aș vrea...

Aș vrea să fiu o zână bună,
Să merg prin iarbă desculță, printre flori
Și roua dimineții ușor să mă-înfioare,
Cu soarele în plete să alerg voioasă,
Printre copaci înalți și pe cărări virgine,
Iar gâzele cu zumzet de concert să-mi dea târcoale,
până ajung acasă.
Aș vrea, în palma mică fluturi să mi se-așeze,
Și tot din podul palmei mele,
Un pui de căprioară cu apă rece de izvor să-adap,
Să-i mângâi lin blănița și botișorul umed,
Și-apoi să-l las să plece, spre ceea ce-i chemat.
Aș vrea s-adorm pe murmur de izvoare
Și clipocitul apei din somn să mă trezească,
Sub ramuri verzi de brad și răsărit divin
Și să pornesc apoi la drum, cu-alai de păsări
răsfățate în razele de soare,
Când florile în trena rochiței mele încep ușor să țeasă.
Apoi, aș vrea, să întâlnesc pe mici cărări înguste,
Pe-acei oameni mândrii ce frumosul știu să-l prețuiască,
Iar dragostea de oameni la ei să se cunoască, prin faptele lor mari.
Și câte nu aș vrea, de-aș fi cu-adevărat o zână bună,
De-aș putea...



Aș vrea

Aș vrea să fiu o zână bună,
Să merg prin iarbă
Desculță, printre flori,
Și roua dimineții
Ușor să mă-nfioare,
Cu soarele în plete să alerg
Printre copaci, prin ierburi și cărări,
Iar gâzele, cu zumzet de concert
Să-mi dea târcoale.
Aș vrea, în palma mică
Fluturi să mi se-așeze
Și tot din podul palmei mele,
Un pui de căprioară
Cu apă să-l adap,
Să-i mângâi lin blănița
Și botișorul umed,
Și-apoi să-l las să plece
Spre ceea ce-i chemat.
Aș vrea s-adorm
Pe murmur de izvoare
Și clipocitul apei,
Din somn să mă trezească,
Și să pornesc la drum,
Cu-alai de păsări
Și flori în trena
Rochiței să se țeasă.
Apoi să întâlnesc
Pe mici cărări înguste,
Pe-acei oameni mândrii
Ce frumosul știu să-l prețuiască,
Iar dragostea de oameni,
La ei să se cunoască,
Prin faptele lor mari.
Și câte nu aș vrea,
De-aș fi cu-adevărat
O zână bună,
De-aș putea...

26-12-1989