îmi rătăcea visul printre o mie de biserici
aveam mai puține mâini ca de obicei
ar fi putut să devină o săptămânală obișnuintă
rugăciunea mea de dimineață
micul meu dejun de noapte
să nu lipsească laptele neînceput
să nu depasesc prin stânga
să nu îmi amintesc numele
să nu îmi scot niciodată portofelul
să nu mă uit înainte
ai putea spune că sunt plin de superstiții
m-ai putea analiza la o lampă cu lungimi de unda diferite
până la urmă azi e diferit
ieri e diferit
mâine intră în sfera unor rezultate așteptate
între timp îmi mai rămăsese o singură mână
și nouă sute nouă zeci și nouă de biserici
acolo ți-am spus că nu vreau să mai intru
În seara asta ne jucăm de-a v-ați ascunselea
zi o literă
o sa îmi fie de ajuns
îmi fac și pernă și plapumă și zăpadă
îmi fac o lume în baza 4
(baza 4 e un refugiu de tramvaie)
îmi amintesc unde mi-am ascuns ghiozdanul
și vine pe la urechi vântul acela...
Pe umeri pierdute aurore
mai c-ar veni mai c-ar mai sta
născute doar să ma ignore
uite asa...