agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 3781 .



(Uni)versuri metalice
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [kvaris ]

2004-11-12  |     | 



Nu îmi amintesc care era numele tău
doar reflecția din oglindă o mai țin minte
ceva străin mă privea de dincolo de tăcere
oameni de sticlă se zdrobeau la unison de marginea falezei
în ritmul respiratiei tale
cioburi se înfigeau tot mai adânc la limita dintre ape
ca o repetiție a unei senzații cunoscute
o picătură sărată pe buze
sărutul umed al ploii îngemănat cu privirea lacomă a lunii,
cubul de gheață topit pe pielea fierbinte
apusul ce întârzia la nesfârșit
în timp ce ochii ți se colorau în gri.

Nu îmi amintesc care era numele tău
doar durerea o mai țin minte
mustind ca sângele în cupe de piatră
o continuare firească a unei existențe suspendate în așteptare
fețe metalizate înghițindu-și doza de frica solidificată
voci rotunjind silabe incoerente
atunci când deveneau totuna cu oasele moi ale victimelor
devorate în clefăit de fălci și țipete ce rod pe dinăuntru
lăsând un gust de lichid verde, vâscos
și neliniștea animalului de pradă
rupând vertebrele pînă la măduvă
în mirosul încă proaspăt
al ochilor ciuguliți de corbii infernului.

E liniște în larg și e albastru
universurile alb-negru și-au pierdut semnificația
refluxul a amorțit ultima bătaie de inimă
a mai rămas doar umbra de culoarea cernelii
ucigând visele oamenilor de sticlă
lăsând în urmă carcase golite de sevă
un șir de găuri negre scurgându-se antiorar
fără gură nu poți să strigi
fără ochi nu poți să plângi
poți doar să pictezi constelații fără nume
într-o biografie pe care nu o va citi nimeni,
închizând uși care nu au fost deschise vreodată
și zâmbind să-mi spui cu adevărat cine ești
iar eu îți voi spune
ceea ce ar fi putut fi
și nu a fost.

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!