Pe semnul minus dansează o balerină cu piciorul în paranteze
Trasând conturul muzicii între acolade,
Spre – infinit cu sensuri in antiteze
Zbor spiralat descrie în inversări de minusuri fade.

Pe semnul plus stau răstigniți martirii,
Crucile sapă în pământ întrebări despre esența morții,
Nemișcarea s-ar vrea destrămată în sensurile rotirii,
În centrul unui plus simbolic să încrustăm gema unui eu nealterat de vitriolul sortii.

În pauzele dintre trei puncte
Degenerări de sensuri de virtuți necarnale
Au însămânțat viermi albi în arborescența spiritului cu axoni-fructe,
Sari din punct în punct și zbori spre asimptota zero sau cazi în haznale.

Două puncte la doi ochi uniți de un rid
Într-o dreaptă perpendiculară ce secționează aria firii,
Așteaptă urmarea lui „ ce va fi ” încălecând viitor arid
Într-o cavalcadă de senzații irizând în inflorescența uimirii.

Punct și virgulă, eu spot mișcându-se pe epidiascopul sufletului,
Un gât de lebădă pătrunde lăuntric
Ca o virgulă înfiptă în esența urletului
Ce mă străbate ca un curent electric.

Punctul – in ins ce evadează înarmat cu o virgulă,
Se cațără pe un I și ia viața unei fraze,
Își țese pânza într-un roman ca o tarantulă,
Cu sfârșitul în lacră prefigurează orizonturi de începuturi în staze.

Pus în vârful piramidei ca etern început fără sfârșit,
Simbolizează perfecțiunea ascunsă-n corp de ideal,
Penitența ascezei și catharsis spiritual are de ispășit
Pe o bază ca o lacră piramidală profanată de laic ireal.