Avem un singur chip și nenumărate măști.
Pentru fiecare mască plătim cu ipocrizia
o taxă de mascare,
astfel încât, demascarea să nu fie posibilă
să fie din ce în ce mai greoaie,

Chipul tău nu are nevoie de mască
mai auzi binevoitoare păreri cum te curtează,
cum îți dă cu bâta în cap,
cum te lasă descoperit, pradă invidiei...

„Ai avut o mască uluitoare, m-ai lăsat mască!
M-ai făcut să nu-mi revin multă vreme de atunci!”
Mascații nu sunt doar
cei ce năvălesc în miez de noapte
peste somnul infractorilor,
acoperiți de prezumția de nevinovăție...
Nu sunt doar zdrahonii și haidamacii
ce scot din așternuturile calde ale nopții
borfășimea societății...

Mascații de profesie, profesioniștii,
sunt, prefăcuții, cicisbeii, ariviștii, trădătorii,
dar și cei care riscă să-și coloreze viața
în culorile curcubeului...
Ei sunt cei care nu au chip...
cei care nu mai țin minte
care le este adevăratul lor chip...
Ei sunt cei pe care oglinda
nu-i mai ajută la nimic,
atunci când se privesc și nu se regăsesc...

Dincolo de aparențe se ascunde
sau pur și simplu există firescul.
Banalul, cotidianul, strada sau casa, Natura...
fără fard, fără tertipuri, fără inteligențe gratuite...

Cade ploaia când afară plouă,
arde Soarele când afară este caniculă,
Spumeg când furia mă pătrunde
pe ușa principală,
râd când hohotul mă încearcă,
tot așa cum se mai încearcă ușile și ferestrele
înaintea plecării de-acasă...

Când simți nevoia să fii ceea ce ești
nici o mască nu te mai cuprinde,
nici o mască nu te mai încape
Riști să rămâi doar tu,
față-n față cu tine,
doar tu, cel care știi atât de bine
ce se poate ascunde între filele acestei cărți...
dacă riști să pui o floare la presat,
dacă riști să scrii sub formă de dedicație:
- „Citește-mă, înainte de a mă răsfoi!
Iubește-mă, înainte de a mă strânge în brațe!
Descoperă-ți chipul, după ce voi pleca!”

astfel vom fi fără mască,
astfel vom rămâne atât de apropiați,
ca paginile acestea
ce se răsfoiesc una pe cealaltă
de la prima și până la ultima filă.