Când noaptea cuprinde orasul,
Când furtuna e în aer,
Când pomii se înclină a durere,
Iar cetășenii își grăbesc pasul,

Când farurile se aprind a ceață,
Când câinii se refugiază,
Când bălțile încep să ticuiască,
Iar Poliția nu mai e prin preajmă,


Când colțul străzii se rotunjeste,
Când asfaltul se înmoaie,
Când otelul se-nconvoaie,
Iar Universul mi se prăbușeste,

Atunci voi fi ințeles
De ce tu,
Străine,
ești înca viu.
Acum știu.
Pentru că ești într-un Merzedes
Iar eu, sunt beat, și nu te-am tăiat.