Cianura si durere

Pe apele râului curg
Otrăvuri și gunoaie,
Iar oamenii strâng pesti, cu sârg,
Din șlamuri și noroaie.

Industria, moartă de mult,
E un zombi ce vomită,
În ale apelor tumult,
Duhoarea-i otrăvită.

Și este vremea peștilor
Să plutească pe ape
Și vremea înfometaților,
Ce n-au șanse să scape.

Adună peștii muribunzi,
Cu sutele de mii
Și gândesc strâmb, căci sunt flămânzi:
'Să-i "deie" la copii.'

Iar după ce s-au ospătat
Cu a dracului avere,
Mulți dintre ei au decedat
Și au scăpat de durere.