Ninge cu raze de lumină
Pe trupurile calde ce-ncep să răcească
Ninge cu raze de lumină
Pe trupurile reci ce-au fost cândva fierbinți
Ninge, din colțul de albastru
Pe inimă, pe frunte, pe străzile pustii
Þi-ntind o frunză vie, fugită de ninsoare
Din ea, să-ți crească-n palmă copaci cu chipul meu.
o lași însă să cadă in haosul din tine
S-o ningă disperarea, să moară-ntre atei
Și fără lemn de cruce, să plângi de dorul ei!