Ochiul ca de cameleon ti se misca-n orbita,
Intunericul tacut il oboseste treptat,
Te izbeste in fata o creanga palita,
Pasul fin iti paseste aiurea si neregulat.

Cucuveaua iti canta-n ureche fara-ncetare,
Din scorburile captusite cu muschi crud,
Abia acum te simti singura si far'de-aparare,
Si totul miroase a putred, a lanced, a ud.

Nu stii catre ce calergi, catre cand, catre unde,
Incerci sa zaresti ceva prin aburul greu si des,
Ceva ce privirii tale i se ascunde,
Tu, draga mea, chiar tu m-ai ales !

Eu sunt cel ce te minte si te distruge,
Eu sunt cel ce te sperie, te alerg si nu obosesc,
Iar tu esti cea simpla, care transpira si fuge,
Iar eu sunt departe si totusi cu ochii tai te privesc.

Si-n fata si-n spate, stanga ori dreapta-ti tu te repezi,
Inima-ti bate sa-ti sara din piept,
Eu sunt aici draga mea, numai ca tu nu ma vezi,
Si sunt lucid si pandesc si astept.

Vezi trunchiuri de pomi nodurosi si crapati
De ceasuri fatale ori carii,
Vezi umbre de castelani sau argati,
Alungati de stapani ori rapusi de malarii.

Vezi mlastini verzui, vezi gropi cu noroi,
Vezi aburi in razele lunii,
Vezi lanci, cavaleri in zale sau goi,
Ti-alearga prin fata strigoi, ca norii furtunii.

Vezi ziduri crapate ce stau in picioare,
Vezi usi zavorate cu praf si tacere,
Iar pe dealuri din stalagmite de sare,
Vezi stele depuse ofrande pentru himere.

Vezi cai stravezii cu coama-npletita si mare,
Ce strivesc frunze de brustur cu copita nepotcovita,
Si zaresti...da zaresti in sfarsit, un petec de soare,
Si nu iti dai seama c-ai fost sclava mea adormita.

Caci eu sunt, draga mea, cel ce mocneste arzand,
Si sunt cel ce zboara ca vantul,
Sunt cel ce voi toti, la voi, pe Pamant,
Ma numiti cu dispret, simplu, "gandul".