Ziua întâi :
A trecut atâta timp pe Pământ
Incât cerul s-a rupt;
Și s-a prelins
Realitatea Exterioară,
Cu un resort din sfoară
Plesnind baloane de săpun, viețile.

M-am sigilat in casă.
Aștept să mă caute
Lumina.
Când va ajunge la mine,
Voi fi atât de bună incât mă voi inrăi
Si mă voi război cu Timpul.

Ziua a doua:
Ștergand de praf trombonul,
Care ieri mă necajise greșindu-și nota,
Am putut găsi, pe urechea sa stângă,
O mică hartă a inimii mele.

Cuvinte scrise pe el mi-au scrijelit sufletul:
S-au șters visele,
Nu știu să te mai chem.
Nu știu să mai miros nopțile.