credeam în puterea de a rata
viata prăbușind-o în clipele
de carne ale unor amintiri
șerpești învelind pustiul
în jar veneai dezvrăjind
luna printre ramuri
eliberând uitate vrăbii
pe drumul spre templu

m-ai lovit peste aripă cu un gest
banal de oglindă mirosind a tânguire
legănând umbre de cerbi la adăpat esti
un soi de desfătare ce și-a uitat definitia
într-o pasională trunchiere a sensului
adulmec apusul unui ochi mă fac adăpost
urmelor tale cuvintele mi te arată femeie
ne iubim între litere de lut amanții unui
răsărit teribil de măr nemușcat