noapte de sîmbătă
e atîta răscruce în cruce acum
duminica am pus-o să doarmă la picioare
lîngă ulcica de untdelemn o vreme două vremi
și poate încă o bucată de vreme
să îmi fie la îndemînă cînd nu văd ușa de la intrare
pînă s-o crăpa de ziuă printre ziduri
cînta-vor cocoșii
cu gîturile retezate pe joagărul jumătății de soare
în aburul de pîine al dimineții
voi ști încotro s-o apuc
călcînd pe urma unui iz de sărbătoare
crestată-n taina lemnului de nuc
amirosind a sînge cald
adunat în vase de lut și a floare