Când sufletul tău îndrăznea spre peste zi
se trezise deja în zori
se stropise tresărind cu roua dimineții tale
se îmbujorase pe ascuns
clipindu-și atent în oglindă

Când sufletul tău se afla în peste zi
gândurile tot speriate îți erau
își scuturau nervos penajul ceruliu
priveau în derută calea de ales
nedumerite de zmeie și de fluturi

Când sufletul tău trecuse de peste zi
ele încă acolo erau, catifelate și delicate,
fine ca pulberile de vânt îmbujorate a furtună
și asta numai când sufletul tău
trecuse peste încă o zi