adulmecăm aidoma unor lupi
rătăciți de haită prin ceața
impudică a unor blesteme
încă neurzite mirosind
de trei ori galbenul
acelei zăpezi femeie tu
care m-ai scos din trup
nu vezi cum latră câinii
umbra degetelor mele peste
pian îmi ungi încheieturile
cu mirodenii jucărie a unor
ne-lămurite chemări

mi-am răscumpărat sângele
amanetat în portul
sărutului karmic

Slavă ție necunoscutule zeu!