Privește cum timid răsare anu'
La orizontul veacului cel nou,
Îngrămădind în sine cu toptanu
Secundele ce ți le-aș da cadou.

Te-ntreb, dar mă întreb pe mine
De unde, dară, timpul înverzește
Trăgându-și seva precum mirea de albine
Din scorburi de-Univers, pe unde se tomnește?

Visat-am Noul An cum va sădi în tine
Iubirea părintească plodită trup cu trup
Tu doar s-o crești, clădind prin ea destine,
Ce-ți spun de pe acuma: vedea-i cum erup.

Atunci, a mea pereche, tu fi-vei împărțită
În fata ce ai fost și […] ce-ai clădit iubind
Și, a gândi prin prucii-ți, vei fi îndreptățită,
La bine și la greu veghându-i suferind.