agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2004-11-24 | |
Să nu ajungă-n locul în care stau cănile!
Îmi avertizez un cuplu drag de prieteni Când îmi abandonez ciornele Pe tastatura computerului lor. ...că dragostea lor era de-acum ca un revelion italian, Plină de obiecte zburătoare, Decorul casei lor ar fi putut să se transforme-n orice clipă Într-o capodoperă pointilistă, Chiar viața lor era deja atât de aparte Ca un Picasso, Și eu acolo printre lucrurile vieților lor Aveam senzația c-o să-mi pierd capul între cei doi poli creatori, Atrăgători, C-o să mă înec într-un pahar de film Și c-o să fac bule ca apa minerală Sau c-o să m-apuc să strălucesc ca o femeie dintr-un material inoxidabil. Locul în care stau cănile E un oraș nalt și filiform care prezintă o mulțime de ramificații Și o nebănuită forță de coeziune... Acolo, de exemplu, stă brățara mea de sidef Primită la cinșpe ani în cehia de la jiri hynek Și pe care frate-meu a schimbat-o pe-un afiș cu motor, Chitara pe care taica-miu a dat-o de pământ că n-avea ce să-i caute-n pat, Ceasul pe care andreea l-a pierdut la bal, Băiatul pe care l-am pierdut într-un manual de psihologie cu aripi de lemn, Imaginea acelui posibil ready, vivus! cu christi și andru, Răspântiile-n care-am contemplat Și drumurile pe care n-am apucat dar care mi-au tăiat respirația, Arma albăstruie a rațiunii purificate, Fractalii - matematica fanteziei, Hotarul dintre iubire și neiubire, Acolo unde stă diferența dintre tine și rezultatul tău final, Felul uimitor în care doare nemărginirea, Orașul ăsta-n care stau cănile, E visul cu oameni albi Mișcându-se-mpreună și totuși de o parte, Pe-o muzică nenumită, Într-o suflare de primăvară, Sub o noapte-nstelată... Și încă ceva nelămurit, Da, orașul ăsta se poate numi. (București, orașul în care câinii umblă cu covrigi în coadă)
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate