Neîndrăznind să destăinuiesc
Ce fel de măsură nu-mi lasă ochii
Să se-nchidă,
Aș sculpta
Ramuri de lumină-n noapte,
Dar Luna bate strâmb în geamul meu
Și nici măcar o daltă, nicăieri...
Mă joc cu insomnia de-a taifasul,
Mă joc a fără tine, dar asta-i
O minciună
Pentru noapte,
Pentru mine.
Mai pot spera
Doar oarecum,
Un gram sau două,
La somn...
Și prin perdeaua oboselii mele,
Îți dedic
Luna
Să-ți bată drept în geam...
Când lângă tine sunt doar eu.