Revedere
Cum ploile pleacă prin frunze
Și se întorc la rădăcini
Așa mă voi întoarce, mamă,
La vreme de seară
Pe drumuri lungi de țară
Rezemat în toiag și hîrșit prin rosturile lumii
Spre casa noastră, spre ograda noastră,
Spre cuibul nostru către care
Întotdeauna am mers pe jos
Precum odinioară pelerinii
Spre locurile sfinte
Sfîșiindu-și veșmintele,
Rupîndu-și încălțările,
Gonindu-i remușcările
Din toate depărtările…

Știu că pe cărare cîinele bătrîn
Va ieși bucuros sa mă-ntîmpine,
Va înconjura casa de trei ori,
Voi înconjura casa de trei ori,
Va fugi pînă în fundul grădinii
Iar eu voi trece aplecat pe sub arbori
Și toate vor fi la locul lor.

Apoi seara, pe prispa casei,
Voi murmura cu flautul pe genunchi
Și vîntul sălbatic va hohoti
Fluturîndu-mi părul alb,
Barba ninsă și lină
Sub luna plină,
Și fața mea se va topi ca plumbul
Sub lacrimile revederii…