mi-e frică de toamna asta care vine
că o să mă facă mai bătrână
decât știu că sunt
că o să-mi tremure glasul
și-o să-mi ruginească inima
că o să-mi încuibească sufletul
cu pietre
că o să-mi transforme cearcănul
în pânză de păianjen
unde să mă ascund
mi-e frică
ce să mai caut
în sfera asta cu semințe putrede
domnule de sus și de-a pururi
sau tu domnule
ce te-aștept către pasul meu
de-o veșnicie
domnule de sus și domnule de departe
domnule
domnilor
dar cu iubirea mea cum rămâne