Mi-ai cerut-o
și cînd am ucis
și cînd n-am ucis.

Am ținut-o ascunsă
de cei ce s-ar fi putut otrăvi
atingînd-o.

N-am risipit nimic,
am purtat-o cu mine
tot drumul
pe care m-ai însoțit
fără rost:
tu, candela,
eu, orbul.

Și iată Doamne
ofranda:
gamela
plină cu lacrimi.